Generaţia de atunci era mai bună decât actuala?
E greu de spus acum. Cert e că eram mult mai puţin mediatizaţi. Pe vremea mea erau fotbalişti ca Balaci, Cămătaru, Ştefănescu, Ţicleanu, Klein, care puteau juca oriunde în Europa. Din păcate, unii mult mai slabi chiar şi din Generaţia de Aur au avut notorietate mai mare, beneficiind de avantajul schimbării situaţiei din ţară.
Putem bate din nou Italia?
Absolut. La turneul final e posibil orice, dar nu trebuie să ne temem. Italia, în general e foarte greu de bătut, însă nu imposibil. O spune unul care a bătut Italia.
Noi unde ne aflăm acum?
Pe drumul cel bun, sper. Din exterior, eu aşa văd România: cu patru elemente de bază, Mutu, Chivu, Lobonţ şi Piţurcă. Piţi a dat viaţă acestei echipe. Piesele existau, dar el le-a făcut să funcţioneze într-un angrenaj. De aceea, actuala naţională nu poate merge la fel decât cu el. În afara celor trei, mai avem jucători, nu foarte mulţi, care dau echilibru echipei. E clar că în acest moment nu avem cea mai bună echipă a României din toate timpurile, dar avem un grup care poate surprinde prin multe lucruri.
Vedeţi pe cineva care să vă semene?
Sincer, nu. Eu eram un mijlocaş defensiv care organiza jocul, dar apăream foarte des şi la finalizare. În 108 meciuri am dat 25 de goluri şi am bătut doar un 11 metri la naţională. Şi atunci nu prea învingeam pe nimeni cu cinci-şase zero...
A ajuns Mutu la maturitate?
Da. Mutu poate prinde un turneu final excelent, aşa cum l-a avut Hagi în 1994 sau cum putea să-l aibă Balaci în 1984.
Nu prea evolua când eraţi selecţioner...
A fost mai mult rezervă. Atunci el tocmai plecase afară şi era într-un proces de adaptare, dar când l-am folosit a evoluat bine. Nu era titular şi pentru că îl aveam atunci pe Adi Ilie, care, după părerea mea, a fost un fotbalist de rasă şi un caracter extraordinar.
De ce l-aţi numit pe Chivu căpitan?
Pentru că nu a mai vrut Adi Ilie să fie. Ţeţe Moraru a venit cu ideea de a-l numi pe Cristi. Am hotărât să-l punem pe Chivu, că poate va rămâne căpitan zece ani. Ei, n-au trecut zece, dar vreo şapte tot sunt până acum.
Absolut. La turneul final e posibil orice, dar nu trebuie să ne temem. Italia, în general e foarte greu de bătut, însă nu imposibil. O spune unul care a bătut Italia.
Noi unde ne aflăm acum?
Pe drumul cel bun, sper. Din exterior, eu aşa văd România: cu patru elemente de bază, Mutu, Chivu, Lobonţ şi Piţurcă. Piţi a dat viaţă acestei echipe. Piesele existau, dar el le-a făcut să funcţioneze într-un angrenaj. De aceea, actuala naţională nu poate merge la fel decât cu el. În afara celor trei, mai avem jucători, nu foarte mulţi, care dau echilibru echipei. E clar că în acest moment nu avem cea mai bună echipă a României din toate timpurile, dar avem un grup care poate surprinde prin multe lucruri.
Vedeţi pe cineva care să vă semene?
Sincer, nu. Eu eram un mijlocaş defensiv care organiza jocul, dar apăream foarte des şi la finalizare. În 108 meciuri am dat 25 de goluri şi am bătut doar un 11 metri la naţională. Şi atunci nu prea învingeam pe nimeni cu cinci-şase zero...
A ajuns Mutu la maturitate?
Da. Mutu poate prinde un turneu final excelent, aşa cum l-a avut Hagi în 1994 sau cum putea să-l aibă Balaci în 1984.
Nu prea evolua când eraţi selecţioner...
A fost mai mult rezervă. Atunci el tocmai plecase afară şi era într-un proces de adaptare, dar când l-am folosit a evoluat bine. Nu era titular şi pentru că îl aveam atunci pe Adi Ilie, care, după părerea mea, a fost un fotbalist de rasă şi un caracter extraordinar.
De ce l-aţi numit pe Chivu căpitan?
Pentru că nu a mai vrut Adi Ilie să fie. Ţeţe Moraru a venit cu ideea de a-l numi pe Cristi. Am hotărât să-l punem pe Chivu, că poate va rămâne căpitan zece ani. Ei, n-au trecut zece, dar vreo şapte tot sunt până acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu